Dascăl fără pereche al poporului

L-am cunoscut de pe când era student la Institutul Pedagogic din Chişinău. Impresia de atunci pe care mi-a lăsat-o mi-a rămas pentru o viaţă întreagă – un înger coborât din ceruri: emana bunătate, evlavie, vorbă dulce, lumină. Tot acolo am cunoscut-o şi pe viitoarea consoartă a regretatului Grig, domnişoara Raisa.

Mai apoi, întrevederile noastre avură loc doar în anturajul lui Ion Druţă, care, dacă nu dau greş, a fost primul care îl dizmierda cu numele Grig. Prin anii ’60, Druţă spunea că Grigore Vieru e cel mai mare poet de la noi, adică din Basarabia. Mai târziu, pe când începeam şi eu să prind gust de literatură, poeziile şi cântecele lui Grig le simţeam ca pe nişte podoabe coborâte din Sfânta Scriptură; chipul lui devenise pentru mine un Înger ce-şi cânta toate bucuriile, toate durerile neamului nostru cel românesc...